sâmbătă, 4 decembrie 2010
duminică, 7 noiembrie 2010
marea
Nimeni nu va sti ca la fiecare val care se sparge de tarm, sufletul meu creste si se reface din tandari. Nimeni nu va sti ca malul inghetat al marii este de fapt carnea mea care nu se lasa infierbantata de nimeni. Nimeni cu va sti ca apa care mi se strange sub picioare este sangele meu care nu mai stie sa se infioare sub soapta iubirii.
Pentru ca am spus intotdeauna ca imi place marea vara, pentru ca ii zambesc blajin si cald cand ma intalnesc cu ea, pentru ca sunt ca marea vara nimeni nu va sti adevarul despre ea, despre ea si mine… Nimeni nu va sti cat de mult imi place marea iarna… Nimeni nu va sti de ce imi place iarna marea, de ce imi place gheata si teroarea ei, de ce ii iubesc frigul, de ce ii iubesc tacerea si zgomotul. Nimeni nu va sti ca frigul imi face bine pentru ca sterge urmele de tine. Nimeni nu va sti ca infrigurata cruzime a marii nu imi pare cruda. Nimeni nu va sti ca vantul puternic si rece care imi spulbere parul, spulbera de fapt amintirile cu tine. Marea...
Nimeni nu va sti ca stropii incarcati cu frig care imi biciuie pielea cu cruzime si fara mila imi spala vinele si dorurile. Nimeni nu va sti ca la fiecare val care se sparge de tarm, sufletul meu creste si se reface din tandari. Nimeni nu va sti ca pustiul plajei si neclintirea cruda a marii au efectul dulce-amarui de amortire a pustiului din mine.
Nimeni nu va sti ca malul inghetat al marii este carnea mea care nu se lasa infierbantata de nimeni. Nimeni cu va sti ca apa care mi se strange sub picioare este sangele meu care nu mai stie sa se infioare sub soapta iubirii. Nimeni nu va sti ca stropii marii sunt de fapt lacrimi retinute care nu au avut curajul sa curga. Nimeni nu va sti ca suieratul de vant este de fapt vocea mea care se elibereaza de tine. Ca vijelia care se aude este de faptul glasul gandurilor mele care incearca sa te reduca la tacere... Nimeni nu va sti ca nu exista un alt loc pe pamant care sa ma faca sa ma simt mai vie.
Nimeni nu va sti ca atunci cand marea sufera, suferinta mea devine mica, infima. Nimeni nu va sti ca in ochii mei care privesc in ochii marii incearca sa scape de obsesia ochilor tai. Nimeni nu va sti ca stelele inghetate fac sa paleasca gheata din sufletul meu. Nimeni nu va sti ca atunci cand intunericul se uneste cu negrul marii, suferinta mea isi trage ultima suflare.
Nimeni nu va sti ca atunci cand se lasa intunericul negru, eu incep sa intrevad luminita de la capatul tunelului. Nimeni nu va sti ca rasaritul care vine dintre sloiurile de gheata si vise obosite imi da unica speranta. Ca pescarusii care zboara stingheriti ma duc tot spre tine... Nimeni nu stie ca ma intorc spre mare iarna cand vreau de fapt sa ma intorc spre mine.
Sursa: Garbo
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Tot norii...
motto:
"Ce sunt norii?
Decat un pretext pentru cer.
Ce este viata?
Decat o fuga de moarte." “Shogun” (James Cleavell)
miercuri, 1 septembrie 2010
luni, 30 august 2010
luni, 2 august 2010
sâmbătă, 31 iulie 2010
joi, 11 martie 2010
Zborul fluturelui transformat
E o zi de inceput, decembrie, rece
Mai stii si tu ce-a fost ieri, in amurg si tacere?
Cate zile? Timp va mai trece.
Eram doar tu si eu intre flori zambareti.
Albul pur il vad in munti
Nimeni nu mai stie de noi doi, suntem ca si fugiti
Par de soare amagiti, uitati
Si da, am fost si noi copii naivi-superiori...
Sa vad iar dulci surasuri
Parca simt si acum: soare, parfum, flori, fiori, rupere de nori!
Stoluri mii de pasari in vazduhuri
si ale tale dulci versuri
Dar acum ca ai plecat,
Al tau serafim culcat
Va inchide ochii uitat...
Zile cu veselie si baloane
Ai inchis frumoasele gene
Lasa-ma in lumea mea, cu balene, melci fluturasi si vise pline.
By....Ioa&Ramo
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Nebanuitele motive
Copacul implinirii
Se scutura azi in voia iubirii.
Ramuri golase
Radacini indestulate
Nimeni nu-l vede
Nimeni nu crede.
Copacul schimbator
De fiecare data zambitor
Ochii lui, fructe astringente,
Cad orbite. Pamantul se deschide.
Copac al implinirii ascunse
Plansul te cuprinde
Nimeni nu te va mai atinge
Nimic nu te va mai strange.
Zboara tu iubite copac
Spre cercul vesel gri-opac
miercuri, 13 ianuarie 2010
Emotie spre drumul infinitului intuneric
Renunt sa simt ceea ce ma atinge
E ciudat dar pot distinge
Dintre adevarat si fals.
Nu mai tin minte cand am luat ultima morfina
Spre drumul infinitului
Dadeam mana intunericului;
Parca simt si acum acei fiori
Cu ochii-nchisi urma sa zic:
Am reusit.
luni, 4 ianuarie 2010
Razboiul veselelor cantari
Nu ţin cont de tot
Ci doar de ploi.
De recea lor îmbrăţişare,
De sărutul umed ce ţi-l dau în visare,
De bătăile inimii a tunetului,
De forţa nestingherită a fulgerului.
În fiecare noapte trece războiul rece
Dar eu, eu cu schimbarea mea
Transform a lor măiestrie
În straiele bogăţiei.
Nu vreau soare, nu vreau flori
Vreau doar ploaie în culori
Zâmbete de fiori.
Norii?
Ei sunt transparenţi risipitori.
Nu au casă,
N-au nici grai
Sunt doar ei cu al lor trai.
Dar ei, ei sunt regi în văzduhul lor
Se spulberă când vor.
Au un pact cu vântul
Să-şi aleagă gândul.
Aimee
Aimee
Abonați-vă la:
Postări (Atom)